Mi-am dat seama ca trebuie sa fiu eu.Nimeni altcineva decat eu!Nu ca as incerca sa imit pe cineva,dar prea imi ascund simtirile si trairile si prea ma opresc din a-mi spune punctul de vedere cuiva,in special cand vine vorba de un grup de persoane,de teama contradictiilor,si de a nu fi judecata pentru ceea ce spun.Am scapat de acest complex,aproape am scapat,pentru ca acum sunt mai deschisa fata de cum eram inainte,dar parca tot mai e o farama din el care ma face sa ma indepartez de ceilalti,sa ma faca sa-mi placa singuratatea,dat fiind faptul ca acum sunt la tara,inchisa in camera mea si nu am cu cine sa ies,cu cine sa vorbesc decat cu parintii mei sau cu rudele mult mai in varsta decat mine.Iar cele apropiate nu au timp,fiind ocupate cu serviciul sau avand alte interese.Si asa,am inceput sa ma inchid iar in mine,iar acum incep sa ma satur de starile mele melancolice!
Asa ca am decis ca atunci cand voi ajunge in oras,sa fiu naturala,sa nu mai am retineri,sa fiu eu!EU!