E umed afara.Ploaia tocmai a incetat,iar eu sunt singura in camera semiobscura.Mai e putin si se intuneca,iar vremea de afara imi aminteste de Bacovia,de `Lacustra`.De fiecare data cand am astfel de simtiri,imi vine sa scriu..Parca vorbesc cu mine insami.De fapt asta fac.Ma simt trista...goala pe dinauntru...as vorbi cu cineva,dar nu am nu cine.De cand sunt acasa,ma simt rapita si adusa intr-un loc singuratic,unde nu am acces la nimic.Si aici m-am schimbat putin,am devenit mai inchisa,nu-mi face bine sederea in camera mea de acasa,unde nu fac altceva decat sa ma inchid mai mult in mine si sa nu vreau sa comunic,sa-mi doresc sa fiu tot mai singura.Nu am cu cine iesi,mi-am pierdut prietenii de pe-aici,sau cel putin fiecare isi vede de-ale lui sau au altceva mai important de facut decat sa iasa.Mai am o luna de stat acasa,pe urma incepe facultatea!De-abia astept!