Am chef sa scriu,dar nu am inspiratie...as scrie ceva,dar nu stiu ce...MI-am facut blog in speranta de a scapa de anumite retineri,dar acum cand am impresia ca am scapat,nu stiu ce sa spun...Si mi-e teama ca o sa sterg postarea asta.
Este apus acum...ascult Alexandrina,beau o cafea si privesc razele soarelui care in curand va apune.Este frumos sa ai o camera care sa-ti ofere in fiecare zii prilejul de a vedea apusul...sau macar sentimentul acela de melancolie...Si ca sa mai spun ceva:am dat admiterea,dar nu am luat.O sa incerc iar la anu`.
Acum ma las coplesita de versurile si cantecele Alexandrinei.
3 comentarii:
La mine soarele rasare in fiecare dimineata din blocul de vis-a-vis. Hai sa ne intelegem, vin eu pe la tine seara si tu pe la mine dimineata? ;;)
:)))ok
Sanatate sa fie ca de admitere ai timp destul.
Referitor la cealalta precizare, cea despre soare... esti o norocoasa. Eu stau pe partea unde rasare si e greu de suportat dimineata cand imi e somnul mai drag. Seara... ei bine, seara vad apusul reflectandu-se in geamurile blocului de vis-a-vis. Cred ca eu si Maria Cristina iti vom face o vizita in pijamale intr-o seara :D
Iubesc apusul.
Trimiteți un comentariu