Ce frumos este sa vezi un apus...Sa privesti soarele la orizont pana nu se mai vede...Si razele alea aurii sa se reflecte pe fata ta...
Mai demult mergeam mereu cu o prietena undeva unde puteam sa privim apusul...Era un loc linistit,langa sinele unei cai ferate se intindea un camp si stateam amandoua si priveam cum soarele dispare...Simteam un fel de nostalgie,un fel de melancolie,parca imi aduceam aminte de momentele frumoase din copilarie,si-mi parea rau ca nu le mai pot trai acum...Meditam..Aveam o stare de bine.
Acum a venit primavara...n-am mai fost demult acolo...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu