November rain

Afara ploua torential.Toamna e pe sfarsite,iar ploaia parca e din primavara/vara,cu tunete si fulgere.Ma uit pe fereastra si vad copacul aproape fara frunze ce se leagana dupa bataia vantului.Frunzele care au mai ramas in copac stau sa cada,dar vor sa ramana acolo unde sunt,se lupta cu vantul,parca sa nu-mi piarda viata care le-a mai ramas.Masinile claxoneaza,de-aia de la doi se aude aproape perfect de pe strada principala.E ciudat ca ploua tocmai acum..la sfarsitul lui noiembrie,si afara e destul de intuneric.Ciudat fenomen...Poate se anunta o iarna prea grea ca toamna sa nu mai vrea sa plece si sa ramana sa ne protejeze.

Fara titlu

Ma complac in mizeria de care am avut parte in ultima vreme.Ma port ciudat cu cei care ma iubesc si suspectez pe toata lumea.Nu mai am inceredere in nimeni si simt ca nimeni nu ma ajuta,simt ca doar eu trebuie sa ma ajut,fara sa cer ajutorul nimanui..Si ma inchid inauntru...vreau sa ies,dar parca e mai bine daca raman acolo unde m-am ascuns.Ma amagesc si dezamagesc...Vreau sa fac totul singura,fara nimeni!Sunt orgolioasa exact cand nu trebuie.
Am avut o perioada urata...inca mai e..Am vazut ca sunt putini cei care iti vor binele sau cei carora le pasa de tine...fiecare e pentru el si unii vor sa faca si rau fara vreun interes anume..Nimic din ce ti-ai propus nu iti iese asa cum vrei.Eram destul de aeriana inainte,pana am avut parte de o chestie nasoala...cineva a vrut sa-mi faca rau si a reusit,cu toate ca nu inteleg de ce...A reusit sa ma `doboare`,dar m-a si ajutat sa ma maturizez putin...si sa ma port ciudat cu unele persoane care incearca sa fie langa mine,iar eu sa le resping.Ceea ce mi s-a intamplat m-a marcat(cel putin pentru o perioada)si probabil m-a schimbat sau doar am impresia ca m-am schimbat..
Sper sa revina totul la normal.

Vrem

Suntem egoisti.Toti!Peste tot pe unde privesti vezi numai egoism,sub diferite forme,chiar daca in acel moment crezi ca cel de langa tine vrea sa te ajute sincer.Toti suntem egoisti!Chiar si atunci cand te rogi la dumnezeul tau esti egoist,pentru ca o faci pentru tine,pentru locul ala din Rai care iti e promis daca faci fapte bune.Cel de langa tine vrea sa te ajute,doar ca sa aiba siguranta ca tu o sa-l ajuti odata,ii ramai dator in acel moment.Da,si eu sunt,si tu esti,si el e,toti suntem egoisti!
Dar sincer,cine-ar vrea sa te ajute pe tine ca sa iti mearga tie bine,cand de fapt poate sa se ajute pe el,sa-i mearga lui bine...de ce sa-ti daruiasca tie ceva,cand poate el sa aiba acel ceva si sa mai aiba si nevoie de el,sau poate nu...
Ne mintim unii pe altii ca suntem sinceri,dar totul se reduce la a avea tu,a face tu,si a vrea tu,doar pentru tine...Chiar si cand vezi pe cineva pe strada cu o haina la fel ca a ta,devi invidios si iti vine sa arunci haina pe care o porti,doar pentru ca mai are cineva una la fel..Oare mai exista cineva sau a existat cineva vreodata care sa-si doreasca cu sinceritate sa ajute,sa-i fie bine celui de langa el,cineva care sa nu mai fie ros de invidie cand cel de langa el are/vrea ceva ce ai/doresti tu?Nu..Sau cel putin eu asa vad lumea...Am stat sa analizez cateva situatii si mi-am dat seama ca suntem plini de egoism,dar nu lasam sa se vada..Unii da,lasa acest lucru sa iasa la iveala,desi cred ca nu se vede nimic pe chipul lor.Chiar si noi ne credem pe cuvant cand vrem sa daruim ceva cuiva,credem ca ii daruim sincer,poate pe moment asa e,dar pe urma,incepem sa regretam...De aceea nu-mi place sa primesc lucruri de la cineva,sa nu-mi place sa mi se imprumute,pentru ca nu stiu cat de sincera este persoana aia care imi imprumuta/daruieste.Recunosc imi place sa primesc cadouri de ziua mea.Nu stiu cati dintre noi mai suntem sinceri unul cu celalt."Vrem",este verbul care ne caracterizeaza..pe toti,chiar daca nu recunoastem.

Este punctul nostru in comun...

Mi-e dor de natura..

Mi-e dor de natura...de o drumetie..de mers pe jos si de admirat copacii inalti,muntele,cerul.De mult nu am mai fost in natura,asa s-o simt,sa fiu una cu ea.Si stau chiar la munte.Dintre munte si mare,prefer muntele.Cand eram mai mica,pe la generala,imi doream sa fiu alpinista(printre altele).Dar cu timpul...am uitat ca voiam sa devin alpinista,dar pasiunea mea pentru natura nu s-a diminuat,fapt pentru care,mi-a plcut mult geografia si am si obtinut si catave merite,de care sunt mandra.
Acum vreau as vrea sa profit de faptul ca sunt acasa,dar afara e frig..vremea e urata.Si dupa ce am stat o vacanta aici la tara,la munte,m-am trezit tocmai acum cand aproape s-a terminat,ca vreau sa merg prin natura.
Si cel mai mult as vrea sa vad un apus dintr-un loc pe care-l stiu.n-am vazut nicioadata apusul acolo,dar la ce priveliste am in fata in locul ala,cred ca o sa fie un apus superb.din pacate vremea apusurilor frumoasa s-a dus.A venit toamna cu frigul ei si cu aroma copilariei.

Mi-am dat seama ca trebuie sa fiu eu.Nimeni altcineva decat eu!Nu ca as incerca sa imit pe cineva,dar prea imi ascund simtirile si trairile si prea ma opresc din a-mi spune punctul de vedere cuiva,in special cand vine vorba de un grup de persoane,de teama contradictiilor,si de a nu fi judecata pentru ceea ce spun.Am scapat de acest complex,aproape am scapat,pentru ca acum sunt mai deschisa fata de cum eram inainte,dar parca tot mai e o farama din el care ma face sa ma indepartez de ceilalti,sa ma faca sa-mi placa singuratatea,dat fiind faptul ca acum sunt la tara,inchisa in camera mea si nu am cu cine sa ies,cu cine sa vorbesc decat cu parintii mei sau cu rudele mult mai in varsta decat mine.Iar cele apropiate nu au timp,fiind ocupate cu serviciul sau avand alte interese.Si asa,am inceput sa ma inchid iar in mine,iar acum incep sa ma satur de starile mele melancolice!
Asa ca am decis ca atunci cand voi ajunge in oras,sa fiu naturala,sa nu mai am retineri,sa fiu eu!EU!

E umed afara.Ploaia tocmai a incetat,iar eu sunt singura in camera semiobscura.Mai e putin si se intuneca,iar vremea de afara imi aminteste de Bacovia,de `Lacustra`.De fiecare data cand am astfel de simtiri,imi vine sa scriu..Parca vorbesc cu mine insami.De fapt asta fac.Ma simt trista...goala pe dinauntru...as vorbi cu cineva,dar nu am nu cine.De cand sunt acasa,ma simt rapita si adusa intr-un loc singuratic,unde nu am acces la nimic.Si aici m-am schimbat putin,am devenit mai inchisa,nu-mi face bine sederea in camera mea de acasa,unde nu fac altceva decat sa ma inchid mai mult in mine si sa nu vreau sa comunic,sa-mi doresc sa fiu tot mai singura.Nu am cu cine iesi,mi-am pierdut prietenii de pe-aici,sau cel putin fiecare isi vede de-ale lui sau au altceva mai important de facut decat sa iasa.Mai am o luna de stat acasa,pe urma incepe facultatea!De-abia astept!

Nu stiu...

Am chef sa scriu,dar nu am inspiratie...as scrie ceva,dar nu stiu ce...MI-am facut blog in speranta de a scapa de anumite retineri,dar acum cand am impresia ca am scapat,nu stiu ce sa spun...Si mi-e teama ca o sa sterg postarea asta.
Este apus acum...ascult Alexandrina,beau o cafea si privesc razele soarelui care in curand va apune.Este frumos sa ai o camera care sa-ti ofere in fiecare zii prilejul de a vedea apusul...sau macar sentimentul acela de melancolie...Si ca sa mai spun ceva:am dat admiterea,dar nu am luat.O sa incerc iar la anu`.
Acum ma las coplesita de versurile si cantecele Alexandrinei.

Azi am fost sa ma inscriu la Facultatea de Medicina.Ce frumoasa eee...Pur si simplu m-a fermecat!Nu e chiar asa cum spun unii ca e...in paragina si mai stiu eu cum,e chiar frumoasa(nu am vazut decat o parte,dar a fost de-ajuns).MI-a adus aminte de clasa a 9-a,cand eram speriata si singura intr-un oras pe care nu-l cunosteam.Daca intru la medicina,o sa fiu cea mai fericita!!Pentru ca asta mi-am dorit dintotdeauna,dar depinde si de noroc,si de ambitite(care la mine e mai mult de moment) si de vointa...
La secretariat era o coada destul de mare...asta inseamna ca o sa am concurenta...Si da,unii stiu materia mult mai bine ca mine.Am invatat in ultimul timp,dar nu stiu cat o sa ma ajute...Sper sa fie bine,sper SA INTRU!:d

Mai sunt 10 zile pana la admitere...10 zile in care o sa ma stresez,o sa-mi doresc sa intru,o sa fiu nesigura,o sa-mi rod unghiile si alte chestii de-astea...Imi doresc sa intru la medicina...dar oare o sa reusesc?eu nu ma simt pregatita...
Am simtit nevoia sa scriu asta aici...sa ma descarc...sa mai scap de nesiguranta din mine,spunandu-va si voua sau doar scriind...Mi-e teama!Chiar imi doresc sa intru la medicina si sper sa reusesc...
10 zile...

Ti-am spus cat de mult te urasc?!Ti-am spus ca ma sufoci cu gandirea ta si cu reprosurile tale,de multe ori nefondate?Cu neincrederea ta si sarcasmul tau,care ma macina?Ti-am spus ca ma omoara nepasarea ta,care nu face altceva decat sa ma enerveze mai tare?Ti-am spus ca te urasc atunci cand te porti cu mine ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat?Ti-am spus?
Uite,iti spun acum:Te urasc!
Dar nu te urasc mereu,ci doar cateodata,cand nu faci altceva decat sa-ti hranesti tu orgoliul si sa-l ranesti pe-al meu!

Imi place sa privesc ploaia...Sa privesc cum picaturile de apa cad si formeaza unde in jurul lor...E relaxant,e melancolic,e bacovian cateodata.Imi place Bacovia.Imi place sa privesc ploaia si sa fiu melancolica,dar nu in sensul ala de deprimata,ci mai mult de visatoare.Imi place sa meditez,sa ma gandesc la lucrurile pe care le-am facut sau pe care le-as fi putut face sau la lucruri pe care le voi face.Si in afara de privit ploaia,imi place sa stau in ploaie,sa simt picaturile de apa cum cad si se risipesc pe pielea mea.Nu am stat de prea multe ori in ploaie,dar am stat indeajuns incat sa-mi dau seama ca e frumos.Si in afara de ploaie,imi place sa privesc cerul de dinainte de ploaie...sau de dinainte de furtuna...sau cerul innorat de dimineata,cerul acela gri...

Happy Easter for you

Astazi este Pastele...Este frumos afara,soare,tocmai bine pentru o sarbatoare.Eu nu prea simt ca se sarbatoreste ceva azi...In acest moment,nu vad ziua asta decat o zii pentru stat si mancat bine..Stiu ca este Pastele,dar nu am dispozitia necesara pentru a sarbatori,macar pentru a simti ceva...De exemplu,m-am trezit acum o ora cu cearta alor mei ca nu gasesc nush ce...au terminat,dar ma rog..Nu stiu daca am simtit vreodata cu adevarat spiritul sarbatorilor.Sunt cam pesimista,stiu,dar va urez voua un Paste fericit si sa simititi ca in aer pluteste ceva neobisnuit pentru o zii obisnuita!

Zii de martie

Pentru ca afara ploua si inca mai suntem in martie,mai jos o sa cititi o poezie care mie imi place mult:

Ploua infernal,
si noi ne iubeam prin mansarde.
Prin cerul ferestrei, oval,
norii curgeau în luna lui Marte.

Peretii odaii erau
nelinistiti, sub desene în creta.
Sufletele noastre dansau
nevazute-ntr-o lume concreta.

O sa te ploua pe aripi, spuneai,
ploua cu globuri pe glob si prin vreme.
Nu-i nimic, îti spuneam, Lorelei,
mie-mi ploua zborul, cu pene.

Si ma-naltam. Si nu mai stiam unde-mi
lasasem în lume odaia.
Tu ma strigai din urma: raspunde-mi, raspunde-mi,
cine-s mai frumosi: oamenii?... ploaia?...

Ploua infernal, ploaie de tot nebuneasca,
si noi ne iubeam prin mansarde.
N-as mai fi vrut sa se sfârseasca
niciodata-acea luna-a lui Marte.
N.Stanescu

Realitatea nu e ceea ce pare...

Realitatea nu este asa cum o credem noi...De multe ori avem impresia ca totul ne este cuvenit,fara sa facem nimic in schimb.Realitatea este de fapt altfel...Ne obliga sa dam totul pentru a supravietui,dar asta nu se vede decat in situatii limita..Nu ne dam seama ce vrea viata de la noi,decat atunci cand suntem pusi sa alegem.Iar alegerile nu sunt usoare,pentru ca de fiecare data urmeaza consecintele,care sunt bune sau rele.Nu ne dam seama de ele decat dupa ce am analizat bine situatia sau dupa ce faptul s-a consumat.Nu as vrea sa dezamagesc pe nimeni,dar acum sunt realista.Am inceput sa devin constienta ca viata nu e usoara,nu facem noi ce vrem cu ea,ci ea face ce vrea cu noi.Trebuie sa ne luptam cu ea daca vrem ceea ce ne dorim...Avem parte si de dezamagiri si de lucruri frumoase.Trebuie sa alegem!
Realitatea e complicata...Eu incerc sa nu mai visez asa mult pentru ca imi fac rau,incerc sa revin cu picioarele pe pamant.Credeam ca pot sa duc la indeplinire ceva ce-mi doresc numai daca vreau,dar trebuie munca,multa munca.Nu e de-ajuns sa vrei!Si nu este usor sa lupti!Daca vrei sa ajungi cineva pentru tine sau pentru ceilalti,lupta!Viata ne poate insela...lucruri care in aparenta sunt usoare,in esenta sunt dificile...Mereu suntem incercati.Si nu simti cum e realitatea,decat daca esti pus fata in fata cu ea.Altfel e greu de imaginat.Iar ca s-o infrunti iti trebuie tarie.
Realitatea nu e ceea ce pare...

Apus...

Ce frumos este sa vezi un apus...Sa privesti soarele la orizont pana nu se mai vede...Si razele alea aurii sa se reflecte pe fata ta...
Mai demult mergeam mereu cu o prietena undeva unde puteam sa privim apusul...Era un loc linistit,langa sinele unei cai ferate se intindea un camp si stateam amandoua si priveam cum soarele dispare...Simteam un fel de nostalgie,un fel de melancolie,parca imi aduceam aminte de momentele frumoase din copilarie,si-mi parea rau ca nu le mai pot trai acum...Meditam..Aveam o stare de bine.
Acum a venit primavara...n-am mai fost demult acolo...

Poem

`Spune-mi, daca te-as prinde-ntr-o zi
si ti-as saruta talpa piciorului,
nu-i asa ca ai schiopata putin, dupa aceea,
de teama sa nu-mi strivesti sarutul?...`

(Nichita Stanescu)

A rush of blood to the head

`So I`m gonna buy a gun and start a war
If you can tell me something worth fighting for`
(coldplay)
Iubesc melodia asta!

Viata...

Ce este viata?In ultimul timp mi-am pus intrebarea asta cam des...Pentru ce traim?Unde ne ducem dupa moarte?Care e scopul?Biblia spune ca mantuirea este scopul,dar de ce sa nu fie altceva in loc?Dupa ce murim chiar ajungem in rai sau in iad?Sau sufletele traiesc printre noi,fara ca noi sa le vedem?Si cum arata raiul sau iadul?Sunt multe speculatii aici si nu mai inteleg nimic,nu inteleg dupa ce ar trebui sa ma ghidez..Candva o sa mor,si bineinteles o sa fiu data uitarii.Unde o sa ajung?Cateodata ma intreb daca exista Dumnezeu,pentru ca vad prea multe lucruri care imi trezesc indoiala:de exemplu,alte religii,de ce altii cred in mai multi zei,si nu doar intr-unul singur?sau reincarnarea?chiar exista?am citit undeva ca ar exista,si am vazut acolo si cateva exemple...sau poate sunt aberatii...In fiecare religie exista cate un profet,care a fost diferit de ceilalti din alte religii,dar care au avut ceva asemanator:bunatatea.Preotii..de ce nu sunt toti buni,doar il slujesc pe Dumnezeu,ei ar trebui sa fie un exemplu pentru noi,restul.Nu mai stiu ce sa cred,exista tot felul de chestii care se contrazic unele pe altele...
Nu stiu,am o perioada de indoiala si poate o sa gasesc un indiciu care sa ma ajute sa gasesc ceea ce caut..probabil toti am trecut prin aceeasi situatie...
Cateodata vad viata fara sens...Poate gresesc,dar asta simt...

Coldplay

Coldplay...una din cele mai bune formatii de rock alternativ!as asculta codplay la nesfarsit si nu m-as plictisi de muzica lor!Ma simt bine cand ii ascult,daca ma doare capu`,imi trece...Melodiile lor transmit stari,versurile lor te fac sa meditezi...In orice caz,sunt foarte buni in ceea ce fac!Iar show-urile lor merita toti banii.Pacat ca in Romania nu cred ca vor ajunge,pentru ca nu o sa se ocupe nimeni de ei,asa cum a fost la Madonna sau la alte staruri...

Mi-am facut si eu blog.Nu ca ar fi la moda,pentru ca nu mi se pare ca tocmai asa este.Nu voiam sa-mi fac un blog pentru ca are toata lumea sau ceva de genu`.Motivul pentru care iti faci un blog este sa iti exprimi gandurile,le dai altora sansa sa vada ceea ce tu gandesti...sau ca iti place sa scrii...Nu stiam ce sa scriu pentru inceput,asa ca am scris asta.O sa cititi mai multe despre mine si gandurile mele pe viitor.